sâmbătă, 12 iunie 2010

Moartea e cea mai vie stafie ...


Moartea e cea mai vie stafie ... mai vie decat mine , decat tine , decat medicul care incearca s-o alunge .
Mor oameni in fiecare clipa ... accidente stupide , calamitati naturale , boli incurabile , saracie ... multa ignoranta .
Moartea e o lectie mai buna decat viata ... o lectie din care unii invata sa lupte , sa traiasca , iar altii invata sa planga , sa se resemneze .
Haine de doliu , siroaie de lacrimi , flori , lumanari aprinse de moarte si stinse de graba vietii , un sicriu de abanos , o cruce din marmura alba ... inimi frante , ganduri , amintiri ... liniste!
- Ce sarbatorim ?
- Moartea ...
Viata unui om aluneca discret printre : reusite si esecuri , bucurie si tristete , premii , trofee, carti scrise , dreptate si nedreptate , adevar si falsitate , iubire , familie , copii ... in timp ce moartea apare zgomotos si ne obliga sa o celebram ...
Moartea are legea ei , propriul ei mecanism ... moartea e o taina ... stii ca exista , ca te pandeste la fiecare pas , dar nu stii cum functioneaza .
Intr-o dimineata frumoasa de primavara , cand natura invie , cineva drag tie moare ...
Il redescoperi abia acum –cand nu mai e- ce om minunat , cat de mult l –ai respectat , cat de mult l-ai iubit - cat de repede a plecat - n-ai avut timp sa-i spui toate astea , acum ai timp sa plangi .
Prezentul ti-e incatusat in panza de paianjen a trecutului ... regrete care te macina ... acceptare ... un nou inceput ... aceleasi greseli ... o tolba de regrete ...
- Suflete , cand ai sa inveti oare?!